Nu cred că e de la Blue Monday. Poate că de la Monday, dar şi aşa…
(Și oricum nu ȋnţeleg ce le-a căşunat unora pe albastru!)
Să ai 16-18 ani şi să stai cu privirea ȋn gol mai mult de 5 minute… că e luni sau oricare altă zi. Nu mă iau de hainele negre - adolescenţii urăsc culorile (şi cred ca ar dez-inventa pastelurile!). Dar ochii trişti nu ȋi pot accepta. Mai ales la Z si Alpha. Mai ales când poţi să fii şi să faci orice. Când eşti frumoasă natural şi nu sȋnt semne vizibile că ţi-ar lipsi ceva.
Putem da vina pe sensibilitatea excesivă sau pe faptul că avem prea mult din orice şi o minte fragedă nu mai ştie ce să aleagă. Poate e lipsa vitaminei K post-iarnă sau nevoia de cafea (mai nou vârsta de consum a scăzut pe la 14 ani). Poate emoţia unui test, lipsa somnului sau o dietă drastică. Poate neintegrarea sau teama de abandon. Pot fi şi a, şi b, şi x, şi z sau poate să nu fie nimic. Până la urmă e greu să fii tânără ȋn ziua de azi… sau femeie… sau adolescent… sau trecut de prima tinereţe… sau orice fiinţă copleşită de tristeţe.
Dacă zâmbim forţat, mai des, mai mult, păcălim creierul să alunge starea de “blue”?
Comentarii
Trimiteți un comentariu