Cuvinte

Întotdeauna am crezut ȋn cuvinte. M-am folosit de ele şi când mi-a fost greu, şi când mi-a fost uşor. Le-am pus ȋn rânduri lungi şi pagini  ȋntregi ȋntorcându-le după sufletul meu ca să le dau sens şi să le găsesc rost. 

Îmi plac cuvintele... au puteri magice. Pentru mine sȋnt lumină şi ȋntuneric, cer şi abis, zâmbete şi lacrimi, fericire şi durere... dar ȋntotdeauna adevăr. Îmi sȋnt loiale şi le sȋnt la fel. Le respect şi nu le nedreptăţesc cu falsitate şi ipocrizie. Uneori ȋmi ies ascuţite... Îmi mai scapă şi superficiale. Dar din minte mi se reflectă gânduri şi din inimă mi se revarsă ceea ce simt... prin ele, prin cuvinte. 

Nu ştiu de cuvintele altora. Știu de ale mele. Nu fac abuz de ele, nu le irosesc, nu le ȋmpart tuturor. Pentru că sȋnt reale, sȋnt autentice şi pentru că transmit o parte din mine cu ele.

Sȋnt cuvinte cu care ȋmi e uşor. Și sȋnt cuvinte pe care le conving greu. Nu ies forţate, ies când le e timpul şi cand pleacă din certitudini. Sȋnt ale mele toate ȋnsă şi am ȋncredere ȋn ele. 

Și sȋnt frumoase. Unele mai mult decât altele. Poate unele sȋnt nedrepte, altele ciudate, unele nu au puterea de a-şi face efectul. Dar când le rostesc, cred ȋn toate la fel. Pentru că le simt, iar ele ȋmi simt mie trăirile. 

Iar din toate... unele sȋnt sfinte. Și nu aş putea sămă joc cu ele. Le folosesc cu măsură, deşi nu cred că ar putea să se termine vreodată. Le folosesc cu o mulţime de sentimente ataşate... pentru că atunci când spun "te iubesc", o spun cu fiecare părticică a fiinţei mele şi dăruind de fiecare dată bucăţi de suflet... din sufletul meu.