Treceți la conținutul principal

Daca ar fi posibil…

Daca eu as avea azi cele mai mari, mai negandite si incredibile puteri si ti-as cere sa iti rostesti cea mai arzatoare dorinta, ce ai alege sa iti indeplinesc?

Vrei sanatate, stiu. Dar nu e negociabila. E si nu e in puterea noastra sa o pastram. De multe ori ne scapa printre degete in aroganta noastra de a ne crede invincibili. Ti-as da sanatate absoluta, sa o ai si sa o traiesti cu intelepciune si bucurie.

Vrei iubire, asa-i? Doar ca nu se cere, nu se pretinde, nu e garantata si nu ti-as putea-o promite nici Dumnezeu de-as fi. Ti-o dau oricum, neconditionat si fara termen de expirare. Sa iti faca bine, sa o multiplici, sa o dai mai departe.

Vrei bunastare poate. Sa ai, sa poti, sa faci, sa nu iti lipseasca niciodata ceea ce ti-ai putea material dori. Da, daca as avea puterea, as darui oamenilor bogatie cat cuprinde. Ca in basme sa curga apa doar in aur. De-as fi convinsa ca ar si vindeca nefericirea si ar transforma Pamantul in Rai.

Dar nu as risca sa irosesc o singura dorinta pe un “poate”. Sa fie atunci de ales fericirea? Ar putea fi. Ar inseamna sa iti iasa toate, sa vezi doar binele, sa uiti de suferinta, sa plangi doar de emotie si bucurie. Cumva e imposibil si daca ar fi posibil. Pentru ca sintem schimbatori, pentru ca nu ne oprim sa vrem mai mult sau altceva, fie doar si din plictiseala. Pentru ca de fapt ni se uraste mult prea des si prea rapid cu binele. De boala asta chiar nu o sa ne facem bine.

Acum vorbesc insa de altceva. N-as vrea sa indeplinesc notiuni abstracte, concepte, teorii. N-as vrea ca indeplinirea dorintei sa depinda nici de prea mult timp, nici de rabdare, de alinieri de planete sau de bunavointa altora. N-as vrea sa depinda de context si conditionari, de fonduri considerabile si decizii de viata. Poate sa fie un moft, dar unul care sa iti umple inima de bucurie.

Care ar fi dorinta simpla, posibila, palpabila, la indemana pe care totusi nu o pui in practica pentru ca e prea simpla sau copilaroasa sau prea impinsa dincolo de alte prioritati? Care ar fi dorinta la care nici macar nu te-ai gandit pentru ca nu iti lasi timp sa mai visezi cu ochii deschisi?

Care ar fi dorinta care (nu) te-ar putea defini? Poate fi traznita daca esti prea cu capul pe umeri. Poate fi curajoasa daca esti culmea precautiei. Poate fi impulsiva daca analizezi mereu firul in 14. Poate fi 100% imaginatie. Dar una colorata si cu vibe bun. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...