Treceți la conținutul principal

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai ȋn glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii?
E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare!
RECE sau CALD? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE, nu CALD. Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :)))
DULCE sau ACRU? Sau AMAR? Sau ACID? Clar nu DULCE siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia ȋi spui Bombonel. N-aş zice ACRU. Și nici AMAR. Amară e tristeţea, amare sȋnt necazurile. Amar nu ȋncearcă nimeni să fie. Eu tind spre ACID. De la ironie şi autoironie. Îmi plac oamenii ironici şi nu am ȋncredere ȋn cei care nu se pot lua măcar puţin la mişto. Râsul de sine uneori e foarte sănătos – te ajută să nu cazi ȋn ridicol şi să nu visezi că ȋţi duci existenţa ȋn sfere ȋnalte când ȋn realitate ai maximum 1 metru până la sol.
ÎNCHIS sau DESCHISDESCHIS fără drept de apel. Lumină, nu ȋntuneric. Senin, nu ȋnnegurat. Verde crud şi nu bronzat. Da, da, da oricând chartreuse! Fiţe, ştiu!
Dar nu blond! Brunet, mulţumesc! 😊(Apropos, cu barbă sau fără? Cu! Și tatuaje. 😊)
Și să fie culoare. E greu ȋn alb şi negru. E şi imposibil. Dar, ȋn loc de gri şi cenuşiu, mai bine roz, mai bine galben. Să fie risipă de culoare, am zis!
ROL PRINCIPAL sau BACKING VOCALIST? În spatele spatelui la spate! Nu sufăr de deficit de atenţie, şi nu mă traumatizează nebăgarea ȋn seamă. Nu o să iau niciodată un Oscar! Las cu dragă inimă altora loc de afirmare.  
CURSĂ SCURTĂ sau CURSĂ LUNGĂ? Mă pornesc greu, dar apoi duc. Mă plictisesc şi mai greu. Ba nu! Nu prea mă plictisesc. Nu prea renunţ. Nici să termin o carte care nu ȋmi place, nici să termin cam orice am ȋnceput. Mă țin bine pe drumul drept dacă sȋnt sigură că pe el trebuie să merg. Nu renunţ la oameni decât ȋn al 100-lea ceas. Și chiar şi-atunci las uşi deschise.
PRACTIC sau AERIAN? Definiţia ȋnsăşi, ȋn dicționar, EU=PRACTICNu e de laudă… neapărat. Uneori e prea banal. Prea concret, prea inflexibil. Uneori e obositor, ştachete ȋnalte greu de atins. N-ar fi rău cu capul ȋn nori. Uneori doar, nu tot timpul!
Îmi plac surprizele, dar nu le suport. Adică le-aş aprecia, dar greu şi rar mă bucur de ele. Pentru că sȋnt perfecţionistă şi văd toate defectele. Și pentru că e mai bine pentru toată lumea să merg la sigur decât să fac feţe strâmbe şi să reacţionez stupid.
POZITIV sau NEGATIVPAHAR GOL sau PAHAR PLIN? Nu ce vrem… cât cârcotim? Cât ni se pare că ni se ȋntâmplă numai nouă? La mine - PAHAR GOLDar mă tratez. Nu ştiu dacă aşa m-am născut, cum am fost educată + ce-am mai moştenit, a ieşit ce-a ieşit. Doar că fondul e una, ambiţia e alta. Și cand ȋmi pun ceva ȋn cap… 
PUTERNIC sau FRAGIL? De vrut, ne dăm toţi curajosi, falnici. Dar Ștefan cel Mare era pitic (de ce mi-o fi venit ȋn minte asta?! 😊), iar Chuck Norris a cam ȋmbătrânit (asta dacă ȋşi mai aduce cineva aminte de el). Ne dăm şi victime, dar nu vrem să recunoaştem. Pretindem că sȋntem puternici, dar e doar ȋncăpăţânare. Eh? Ce se ascunde sub armură? O profundă fragilitate ȋn putere şi o nebanuită putere ȋn fragilitate. 
Mergem aşa la nesfârşit. E complex subiectul şi poate fi oricând ȋmbunătăţit.
Cum e? RECE, DULCE, POZITIV, FRAGIL? Altfel?

 

Comentarii

  1. Dulce ... dar fara zahar! Nu pechinez 🤪🤣🤣🤣 ... complex subiect cum zici 🤪

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...