Treceți la conținutul principal

A ferici nefericirea

Oamenii nefericiţi sȋnt răi?

Toţi oamenii nefericiţi sȋnt răi?

Oamenii nefericiţi şi răi ȋncearcă (inconştient sau conştient) să ȋi facă şi pe alţii să fie nefericiţi… sau răi?

Nefericirea e o stare de spirit. Nu ştiu ȋn ce măsură o alegem. Poate doar o hrănim.

Răutatea e o alegere. Și e, ȋn esenţă, un comportament sau un şir de.

Evident, şi din păcate, nefericirea e contagioasă. E tentaculoasă, amară şi absolut de evitat. Pentru că, dacă te prinde, te şi ţine.

Tind să cred că, din ce ȋn ce mai mult, duce şi la răutate. Și ne aruncă ȋntr-un cerc vicios.

Prin urmare, mulţi oameni nefericiţi sȋnt răi. Și, că sȋnt sau nu, oricum ar fi, dacă aşa se ȋntâmplă, cum facem să ȋi fericim? Pentru că, ȋntr-o lume plină de posibilităţi, e păcat să nu fim fericiţi mai degrabă decât “ne-“.

Să vindecăm nefericirea! Deschid aici o listă cu ceea ce pot să ofer ȋn caz de nefericire… sau tristeţe… sau nevoie sufletească. Apelaţi cu ȋncredere la:

  •     o ȋmbrăţisare de 20 de secunde (se zice că aşa are efect);
  •     pachet de 10 zâmbete ȋmpărtăşite la cerere;
  •     2 bancuri seci (atâtea ştiu… şi amândouă cu cai… eu râd singură când le spun);
  •     o cafea à la carte (cu sau fără ce ȋşi doreşte victi… Pardon! Solicitantul. 😊);
  •     un dulciure care ȋn mod sigur nu face rău şi nu ȋngraşă (pe cuvânt de cercetaş!);
  •     creioane colorate şi o partidă de… colorat – terapie curată;
  •     o ieşire ȋn oraş (ȋn cazuri un pic mai grave);
  •     2 urechi dispuse să asculte câteva ore, chiar fără comentarii şi sfaturi inutile (ȋn cazuri un pic şi mai grave).

În rest, sȋnt specialistă ȋn ironie şi făcut haz de necaz, tai direct şi din start văicăreala şi umplu jumătatea goală a paharului pentru că, pe cinstite, există o parte bună ȋn orice şi ȋn general lucrurile cam au un rost.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...