44

Se spune că atragem ȋn viaţă oamenii de care avem nevoie... cât avem nevoie. 

Să ne susţină, să ne arate cum sȋntem sau cum să nu fim.

Rămân cu noi până ȋşi ȋndeplinesc rolul. Până ȋnvăţăm lecţia sau până e clar că nu o vom ȋnvăţa niciodată. Uneori depinde de noi să ȋi păstrăm alături, alteori chiar nu. De cele mai multe ori nu. În ciuda dorinţei, ȋn ciuda eforturilor şi ȋncrâncenărilor, lucrurile se schimbă, şi noi odată cu ele. Și ei se schimbă fără noi până ajungem să nu-i mai cunoaştem. Și de aici… drumurile sȋnt multe şi niciodată nu se suprapun de la ȋnceput până la final şi suflete gemene de-am fi.

Fiecare om din viaţa noastră are rostul său. Sau avem noi sens ȋn viaţa altora. Întalnirile nu sȋnt ȋntâmplătoare. N-ar strica să fim un pic atenţi la ele să vedem ce ne spun. Poate am fi mai liniştiţi să nu ne aşteptăm la multe.

Uneori atragem oamenii care ne seamănă mult. Ne privim ȋn oglindă fără să ne dăm seama. Ciudat e că pe ei ajungem să ȋi iubim mai mult decât pe noi. E mai simplu să ȋi ȋnţelegem, să le găsim scuze, să le arătăm blandeţe, ȋn timp ce pe noi ne judecăm. Ce-ar fi să inversăm puţin lucrurile?

Recunoştinţă ar trebui să le arătăm tuturor. Oricum ar fi, un bine tot ne aduc. Chit că ne ȋnsoţesc un an, o vară, nouă… sau o clipă. Ţine de noi să cernem ce e bine şi ce-i rău. Să luăm ce-i pozitiv, lucruri ce ne-au făcut să creştem, ne-au ȋmplinit, ne-au făcut fericiţi.

Dar să nu ne agăţăm de nimeni. Să mergem mai departe, cu grijă şi iubire pentru noi. Oamenii nu se ţin cu forţa şi e ȋnţelept să le mulţumim pentru tot şi-apoi să ne folosim energia ȋntorcându-ne către noi. Noi sȋntem singurii care ar trebui să nu ne părăsim pe noi.