Treceți la conținutul principal

Ari 💓

Am născut-o pe Ari la zi mare (la propriu, ȋn calendarul ortodox). 

Și nu e deloc o coincidenţă, cred eu. Dumnezeu a vrut ca eu să pot duce sarcina până la capăt (cu ultimele 3 luni de stat la pat), iar ea să vină pe lume ȋntreagă, ȋn ciuda provocărilor (greutate mică, cordon ȋnfăşurat, cezariană de urgenţă şi refuzul ei de a mânca ȋn primele 24 de ore). Bine, a fost vorba şi de o mare ȋncăpăţânare din partea ei, ȋncăpăţânare pe care o duce la absolut şi azi, la cei 16 ani şi câteva ore (e născută la 6.35 dimineaţa, nu mă ȋntrebaţi de ce nu e deloc matinală! Sau poate de-asta?!).

În maternitate, sfrijită aşa cum era şi cu ochii mici şi alungiţi, a fost botezată “Micuţa Chinezoaică”. Și azi are această calitate de a-şi ascunde ochii cu totul când râde. Și ȋi plac mult mâncarea asiatică şi K-popul. (A cam ştiut de mică ce vrea!)

Asistentele o ȋndrăgeau, dar nu ăsta a fost motivul pentru care am stat mai mult ȋn spital. Cred că ȋncă de la ȋnceput a vrut ea să ştie cum stă treaba. Că aşa-i e firea – analizează, cântăreşte, se pregăteşte, şi, odată ce e gata, să vezi determinare şi ambâţ!

A fost serioasă ȋncă din prima zi de creşă. Și responsabilă. Aşa e şi acum, ȋn primul an de liceu. Asta nu ȋnseamnă că nu e haioasă. Sau creativă. E foarte creativă (şi pentru că citeşte multă fantezie şi rupe Pinterest-ul ȋn bucăţi). S-a dus spre mate-info, dar scrie de zici că mâna ei e formată ȋn Shadows into Light. (Nu, nu ştiam până acum că fontul ăsta există. 😊) Dar, mai mult decât orice, e o justiţiară. E tolerantă, atâta vreme cât lucrurile sȋnt corecte (ȋntre o tabără de 100 de oameni şi una de 2, o alege fără ezitare pe cea de 2 dacă logica ei spune că cei 2 acţionează cinstit, etic şi din bunătate). Ea se vede arhitectă, eu o văd avocată. Are şi memorie bună pentru tocit legi. Și bro, ce memorie are! (Cred că bro e de la altă generaţie, dar câte să ţin şi eu minte?! 😊) Iar eu am mare ȋncredere ȋn judecata ei!

Dar toate astea-s mici detalii. Nu pot să scriu nici a 10% parte din cine, ce şi cum e Ariţă. E o inimă mare şi frumoasă pe care Dumnezeu a creat-o să poarte şi să inspire iubire. 💓

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...