Bile năzdrăvane

Am o idee despre cum se formează dependențele. Nimic grav de declarat în punctul ăsta, dar înțeleg că e ușor să pici în niște patimi.

Într-o notă nu chiar serioasă, am stricat câțiva bănuți pe niște bile. Slavă Domnului că nu există tentația lor și acasă! 

De la câteva apărățele pe stradă până la magazine întregi cu așa ceva, sînt cumva un sport național japonez (cam ca păcănelele, doar că le abordează toate vârstele, toate genurile și toate națiile). 

În fapt sînt niște dozatoare cu prostioare. Chiar au dimensiunea unor aparate de apă, uneori așezate unele peste altele. Bagi niște firfirei (care pot însemna și 20-30 de lei, deci nu e chiar de colea), învârți de o roată de plastic și ceva tot câștigi. Îți cade o bilă cu surpriza exact ca la tonomatele de unde iei apă la suprapreț. Asta-i partea bună! Că iei ceva. Dar e și păcălicioasă. Vezi toate opțiunile pozate și lipite pe aparat și, dacă ți se pune pata pe una anume, riști să tot bagi fise. Și după ce termini cu aparatul cu pricina, te poți muta la altul. Pentru ca nu sînt la fel. Sînt zeci de zeci de modele, figurine, brelocuri și alte inutilități care ți se par haioase și drăgălașe pe moment, dar pe care nu le apucă luna în casă. Poate doar sa fii super fan vreun personaj sau serial, să faci vreo colecție de rațe, crocobauri sau mai știu eu ce. Pare inofensiv că sînt jucărele. Dar îți umblă parșiv la creier.

Merită încercat o dată, de două ori… hai și a treia! Dar mai mult… zău că e periculos!