Treceți la conținutul principal

Dacă nu ştii ce simţi faţă de un om…

💕

…ȋnchide ochii. Și fă-ţi un pic de linişte ȋn minte.

Nu te mişca până nu ȋncepi să ȋţi auzi gândurile şi nu le pui, pe cât posibil, pe fiecare pe culoarul lui. Nu vor sta, vor alerga haotice şi berleuze. Se vor ciocni şi ȋţi va fi greu să le domoleşti. Dar, cu puţină răbdare, le vei alege pe cele care ȋţi trebuie.

Pune-ţi un zâmbet pe faţă. Să ai deschidere şi curajul de a judeca obiectiv. Nu ca să cântăreşti omul, ci ca să i le vezi pe toate – şi bune, şi mai puţin bune, şi ce ȋţi place şi ce nu prea, ce ţi se potriveşte şi ce nu. Să ȋnţelegi cum e el pentru tine.

Pune-ţi ȋnţelepciunea şi compasiunea ȋn joc. E cel puţin un motiv dincolo de ce face fiecare om. Și de nu face bine, pentru tine, ranchiuna, ura, supărarea nu ajută, ȋţi fac şi mai mult rău. Priveşte-l ȋn minte cu inima deschisă. 😊Și ia-l aşa cum e, fără pornirea de a-i schimba ceva.

Aş zice că raţiunea ajută să fii oarecum ȋn siguranţă, să previi să ţi se facă rău. O foloseşti, doar de-asta o ai! Să duci planurile la ȋndeplinire, să nu te pierzi pe drum, să ȋţi urmezi principiile şi valorile, să nu dezamăgeşti, să nu scandalizezi prin alegeri nonconformiste. Dar ȋţi spune oare cu adevărat şi ce simţi pentru acel om?

Raţiunea ȋţi spune ce ar trebui să simţi. Să şi reuşeşti e altă poveste! Deci las-o să ȋşi facă damblaua, dar să se joace un timp altundeva.

Tot de la creier vine şi simţitul, nu te lăsa păcălit/ă! (Inima, săraca, e doar un biet muşchi care pompează toată ziua.) Doar că simţitul ăsta propriu-zis vine şi sabotează orice logică, orice “trebuie” sau “e bine să…”, orice control oricât de freak ar fi el. Și nu e rău deloc să simţi. Aşa creşti, te ȋmbogăţesti cu costuri financiare zero (poate nu şi emoţionale) şi nu trăieşti degeaba. Mai bine experimentezi orice sentiment, decât să nu simţi nimic, aşa că lasă trăirile, senzaţiile, intuiţiile sau ce-or mai fi, oneste, să iasă din adâncuri sau de unde s-or ascunde.  

Dacă nu ştii ce simţi faţă de un om, ȋnchide ochii. Și spune-ţi fără cenzură şi filtre, fără teamă, fără reţineri: “Simt cu toată puterea că…”. Cred că o să simţi şi bucurie (mă gândesc doar la simţăminte pozitive), şi uşurare, ȋmplinire, sens şi rost, recunoştinţă şi ȋmpăcare de sine (chiar dacă nu e cu ȋmpărtăşire).  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...