Treceți la conținutul principal

Despre nații și senzații

Eu înțeleg - toată lumea e acum pe toleranță, pe acceptare, pe nediscriminare, pe alte cuvinte din astea lungi. Și nu se mai poartă deloc prejudecățile. Pot să fac în așa fel încât să nu îmi pese de capra niciunui vecin și să îmi văd de treaba mea. Dar când te izbesc niște lucruri!
Multă lume în avion azi-noapte. Printre, un grup mare de eleve. 13-17 ani, 4-5 profesoare, ele cam 100 (nu exagerez!). Semănau între ele ceva de speriat! Nu știu de ce erau numai fete, dar era ceva de balamuc! 
Și acum, după vorbă, după port, Israel scria pe ele. Ziceți că nu vă gândiți la trăncăneală multă și tare, agitație, discuții în contradictoriu!
“Păi unde-s atâtea puștoaice!”, asta să gândesc? Au stat undeva la o oră (iar nu exagerez!) să se așeze. În avion, înainte să urci, ți se dă un loc anume, e clar, nu? Nu am ajuns încă în punctul în care rata Wizz de Londra e ca metroul de Dristor. Și atunci… de ce atâta ceartă pe locuri?! Și schimbări, cu tot cu bagaj, du-l în față, adu-l în spate, ia-o pe stânga, întoarce-te pe dreapta (avion cu două culoare). Erau câteva și mai cumințele, s-au așezat și acolo au rămas. Dar majoritatea… ferească!!! Cum ziceam… noroc că a întârziat avionul! (N-a fost niciun noroc, am plecat cu vreo oră și jumătate mai târziu din cauza unei probleme tehnice. Am avut un morcovel, ce să zic?!)
Nu e de la nație, nu? Nu de-asta vecinul meu din stânga, un japonezel de aceeași vârstă, a stat liniștit de n-am știut că există? S-a oferit la un moment dat să ajute două pupeze cu o valiză. Dar n-a fost cazul că ele erau independente! Mai să i-o scape în cap, săracul! Apoi și-a scos tableta și s-a retras în niște animeuri. De fapt ziceai că și el e unul din ele… dar iar fac șabloane, nu? 
Și nu e nici de la nicio nație că nu a comentat nimeni nimic, nu? Să fi auzit “Da’ mai gata, că ne-ați căpiat!” sau “Mai stați, dracu’ odată jos!” sau “Dacă aveam io una d-asta acasă!!”. Să nu zic de exprimări mai cartieristice! 
Sfinte însoțitoarele de bord, pe cuvânt! O fi știut el, pilotul de ce le-a zis la aterizare “Thank you for your hard work!”.
A, apropos. În Japonia nu ai voie să intri cu banane că îți dau 3 ani. Just saying!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...