Treceți la conținutul principal

Februarie – done! ❦

Februarie a fost pentru mine, evident, despre Japonia. Înainte de, ȋn timpul şi o săptămână după. Cu gândurile sȋnt ȋncă acolo. Și cu o mare dorinţă de a mă reȋntoarce.

Nu am ajuns deloc la sală, ȋnsă am făcut mii de kilometri – ȋn zbor şi pe jos. Solicitant şi cu dureri de picioare, dar nu m-aş supăra deloc să fie asta problema mea cea mai mare.

Nu am citit prea mult (doar trei cărţi), dar am văzut infinit mai mult/e. Și am simţit pe măsură. Și m-am bucurat. Și ȋncerc să ȋmi păstrez cât de mult pot starea de shiawase (un singur cuvânt exprimă un ȋntreg concept, o combinaţie ȋntre sentimentul de bine şi ideea de a fi norocos, binecuvântat şi ȋn armonie cu lucrurile care ni se ȋntâmplă ȋn viaţă).

Am schimbat un pic anumite perspective. Chiar ajută uneori să pleci ȋn lume să te limpezeşti. Și am luat niste decizii (deja ȋn curs de implementare). Nu că sȋnt superstiţioasă să le spun, dar sȋnt importante doar pentru mine. Dacă vor ajuta vreodată pe cineva, dacă vor rezulta ceva concluzii ȋnţelepte, o să le povestesc şi ȋmpărtăşesc. Deocamdată ȋnsă e suficient să ştiu că ȋmi fac bine şi sȋnt ȋmpăcată cu ele.

Da, postări am făcut mai multe decât ȋn ianuarie. Dar am avut şi surse de inspiraţie. Aş mai fi scris, dar mi s-a părut că devin agasantă. Sau arogantă (ceea ce oricum sȋnt 😊).

Nu ȋn ultimul rând, mi-am aniversat fetele. Februarie de obicei este despre ele, anul ăsta ȋnsă s-a nimerit să plec cel mai mult ever. Dar s-au descurcat perfect, au fost cuminţi şi ȋnţelegătoare, sȋnt super mândră de ele!

Februarie scurt a fost intens. Abia aştept să vă ce aduce martie!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...