Februarie a fost pentru mine, evident,
despre Japonia. Înainte de, ȋn
timpul şi o săptămână după. Cu gândurile sȋnt ȋncă acolo. Și cu o mare dorinţă de a mă
reȋntoarce.
Nu am ajuns deloc la sală, ȋnsă am făcut mii de kilometri – ȋn zbor şi pe jos. Solicitant şi cu
dureri de picioare, dar nu m-aş supăra deloc să fie asta problema mea cea mai
mare.
Nu am citit prea mult (doar trei cărţi),
dar am văzut infinit mai mult/e. Și am simţit pe măsură. Și m-am bucurat. Și ȋncerc să ȋmi păstrez cât de mult pot starea de shiawase
(un singur cuvânt exprimă un ȋntreg concept, o combinaţie ȋntre sentimentul de bine şi ideea de a
fi norocos, binecuvântat şi ȋn
armonie cu lucrurile care ni se ȋntâmplă ȋn viaţă).
Am schimbat un pic anumite perspective.
Chiar ajută uneori să pleci ȋn
lume să te limpezeşti. Și am luat niste decizii (deja ȋn curs de implementare). Nu că sȋnt superstiţioasă să le spun, dar sȋnt importante doar pentru mine. Dacă
vor ajuta vreodată pe cineva, dacă vor rezulta ceva concluzii ȋnţelepte, o să le povestesc şi ȋmpărtăşesc. Deocamdată ȋnsă e suficient să ştiu că ȋmi fac bine şi sȋnt ȋmpăcată cu ele.
Da, postări am făcut mai multe decât ȋn ianuarie. Dar am avut şi surse de
inspiraţie. Aş mai fi scris, dar mi s-a părut că devin agasantă. Sau arogantă (ceea
ce oricum sȋnt 😊).
Nu ȋn ultimul rând, mi-am aniversat fetele.
Februarie de obicei este despre ele, anul ăsta ȋnsă s-a nimerit să plec cel mai mult ever.
Dar s-au descurcat perfect, au fost cuminţi şi ȋnţelegătoare, sȋnt super mândră de ele!
Februarie scurt a fost intens. Abia
aştept să vă ce aduce martie!
Comentarii
Trimiteți un comentariu