Treceți la conținutul principal

Lucruri despre care nu știam…

👀 că îmi lipsesc, dar pe care le-am găsit in Tokyo. Bine, îmi lipsesc e mult spus. Pot trăi fără ele, evident (doar o fac), dar zău dacă nu sînt geniale!

- trecerile de pietoni pe care o poți lua în toate direcțiile. De câte ori nu mi-am dorit să o iau pe diagonală când a trebuit să stau la un semafor după ce tocmai stătusem la unul! Din ce am observat, intersecțiile cele mai aglomerate așa își rezolva traficul - o iei înainte sau pe diagonală. Pare haos, dar funcționează trăznet!

- lifturile care au o bară “împănată” pe cele trei laturi (fără uși evident) fix pe la mijloc așa, astfel încât să te sprijini de ceva moale, chiar să aproape șezi dacă dimensiunile îți permit și mai ales dacă ai de urcat multe etaje.

- băile cu colac încălzit, care trag apa pe senzor, care folosesc apă 💦 și în scop igienic, cât ai nevoie, cu câtă presiune ai nevoie, care fac și zgomot tot de apă să nu se audă nimic “expresiv” dincolo de ușă și pereți. Jur că băile astea au facultate! Plus că, în cabinele doamnelor, instalat pe un perete, găsești un port-bebe din plastic zdravăn unde orice bebeluș poate să stea cât mama e un pic ocupată. Chestia asta din urmă mie nu îmi mai trebuie, dar ce utilă ar fi fost acum vreo 10-15 ani! 

- coșurile sau cutiile din restaurante sau cafenele unde îți poți pune geanta, chiar și haina și care apoi merge sub scaun unde nu te deranjează și nu te fac să te simți incomod. Plus că nu mai ocupi extra scaune cu hanțele. 

- tăvile și cleștii de la Starbucks care îți permit să te servești singur/ă cu patiseria. Mă rog, și sendvișurile le poți alege cu mânuța proprie, plus că aici delicatesele par a fi personalizate de la un spațiu la altul, deși e aceeași Mărie. Acasă am dat pe la Starbucks extrem de puțin în ultimul an, dar aici nu am putut rezista să nu încerc un Latte cu lavandă și căpșuni pe care nu l-am mai văzut altundeva. O fi cu scop și direcție dacă tot vine marea sărbătoare de amorezare din 14. 

- că nu se lasă bacșiș niciunde nicicum. Și nu mai trebuie să stai să calculezi cât ar fi rezonabil, să te cauți de mărunt, să simți că aproape ți se bagă mâna în buzunar când, chiar și dacă îți comanzi singur/ă mâncarea sau băutura la casă, tot ți se afișează înainte de plată opțiunile pentru selectarea bacșișului. 

- magazinele Uniqlo. De s-ar face și la noi măcar unul! Bine, prețuri atât de mici ca aici, în patria mamă, nu cred că voi mai găsi undeva vreodată. Dar m-aș descurca și cu unele mai piperate. Și cu magazinul soră (așa zic ei) GU. 🙏🏻

Posibil să revin cu editare/completare ulterioară în funcție de ce mai scoate la iveală memoria mea. Dar ziceți că nu sînt tari! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...