Nu au fost multe, nu sint critică.
Un pic de piper ajută să scoți în evidență lucrurile care îți plac.
- Târșâitul picioarelor. Bătrânește așa! Nu e de la pantofii care ies din picioare, nu e o târșâială generală. Dar cei care abia îşi duc picioarele, o fac cu simț de răspundere.
- Micul dejun la hoteluri. Asiatic trei sferturi, de neexperimentat pentru un stomac de la ușor la foarte sensibil. O cafea la filtru rea. Aici n-am milă să penalizez. Deși, datorită (sau din cauza?!) faptului că a fost nebăubilă, am plecat cu 3 căni din colecția Sakura de la Starbucks. Nu e vina mea!
- Chinezii - de la felul cum mănâncă (compot de fructe, iaurt, morcov și varză rase toate în același bol), la felul de exprimare mult prea liber pentru gustul meu (vorbit tare, râgâit sănătos, împins pe stradă să nu piardă grupul). Sînt și un pic rasistă, recunosc. Și nu e corect! Anunțul în metrou se face în japoneză, engleză și chineză?!
- Osaka pe strada de shopping și restaurante, duminica după 8 seara. Ceva rău! O grămadă de adolescenți, ținute de toate felurile, super aglomerație, miros de alcool, gunoaie peste tot, muzică asurzitoare. Partea bună - a doua zi la 9 era curat lună. Și experiența nu s-a mai repetat în alte seri. Adică aglomerația, da. Dar nu tot balamucul.
- Stau foarte mult pe telefoane. Mult! Toți! Și în metrou (dacă nu dorm), și pe stradă de riscă să se urce pe tine.
- Muzica. Multă muzică americană (nu că mi-ar fi lipsit Mira, Miki, Mița, Fița și cine-o mai fi pe la radio zilele astea). Alternativa - jazz. În hotel, în restaurante. M-am strâmbat pentru că nu îmi place jazzul. Dar le dau credit că măcar merg pe ceva rafinat.
Hai că nu m-am strâmbat mult!
Comentarii
Trimiteți un comentariu