Treceți la conținutul principal

Rubrica diverse

Alandala în capul meu.

🔹În metrou se doarme mult. Pare o nație obosită.
🔹Camerele de hotel sînt mici. Și la 3, și la 4 stele. La împărat acasă nu am fost, dar tind să cred că și el e pe minimalism, așa. Bine, și pe el îl cheamă Naruhito, deci…
🔹Copiii japonezi de 1-5 ani sînt cei mai haioși și drăgălași copiii din lume. Fără supărare!
🔹Câinii sînt îmbrăcați, cei mai mulți dintre ei. Am văzut cu rochițe, cu șapcă, cu fundițe, cu dungi. Cei mici, chiar mijlocii, sînt cărați în landouri. Eu credeam ca sînt copii acolo!
🔹Nu am văzut atâția iubitori de cozi din copilăria comunistă când stăteam să iau 2 pachete amărâte de unt de la fabrica de lapte. Nici acum nu mănânc unt decât de vreo două ori pe an.
🔹Liniile de metrou, cum s-ar zice M3 (parcă Dristor) la noi, au culori, litere și fiecare stație are numărul ei pe linia respectivă. Și sînt multe! Și linii, și stații. În Tokyo Asakusa (A) e cu roz, Ginza (G) cu portocaliu, Hibiya (H) gri-argintiu. Cea mai mișto e Namboku (N). Are un verde așa smarald. Sau Shimbashi Tokyo Green, care bate spre turcoaz… daca n-or băga aștia culoarea în Pantone
🔹Japonezii nu prea stau bine la dantură. Nu par să aibă mania aparatelor dentare. E urât să spun asta? Mă scuzați!
🔹Ce genți poartă băieții aici! Și câte maimuțe și zdrăngănele au adolescenții atârnate de papornițe! La unii cred ca sînt necesare să nu îi sufle vântul pe stradă. 
🔹Shinkansen - curat, rapid, eficient. Scump!!!
🔹În Kobe nu au auzit de carduri. Peste tot au cerut cash. Poate acceptau la restaurantele alea cu vită de 5 stele. Păcat însă că ele s-au cam gândit să închidă duminica între 2 și 5, chiar 6. Cred că s-au săturat de turiști. 
🔹În Osaka e plin de chinezi. M-a rugat cineva să scriu că nu îi mai suportă. Nu zic cine, dar cam are dreptate. Prea gălăgioși și miserupiști.
🔹Suica - super invenție în materie de carduri. Așa ușor plătești transportul, ba chiar și la magazine! Doar că nu produce bani singură. Deci nu mă întorc acasă bogată. 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...