Ce am înțeles eu după 12 ore de umblat, 21.800 de pași, o mare durere de picioare și o mică deplasare spre dreapta a unei coaste stângi (că mersul pe jos are și efecte secundare și nici tinerețea nu mai e ce-a fost):
- e cel mai curat oraș pe care l-am vazut vreodată. Nu se manâncă pe stradă, nu se fumează deloc (am văzut un singur loc amenajat pentru fumători), nu există coșuri de gunoi. Fiecare își curăță bucățica - am văzut o femeie care spăla trotuarul din fața prăvăliei, un bărbat care ștergea cu simț de răspundere storurile magazinului și un băiat care lustruia plăcuța cu numele restaurantului la care lucra de ziceai că e făcută din aur alb cu sclipiri de praf de zâne. Nu vezi niciunde nici măcar o hârtiuță.
- la obiectivele turistice cel puțin, dar cred ca și în rest, nu prea ai cum să greșești. E totul pus la punct, tehnologizat, scris, desenat și mai apar și o grămadă de trepăduși care îți spun, dar mai ales îți arată ce ai de făcut. Nu există să îți spună ceva fără să mulțumească la final. Și, când se înclină în semn de respect în fața ta și rămân așa nemișcați până se închid ușile liftului sau pâna iese trenul din gară, te simți musai de sânge albastru. Mie îmi vine să îi îmbrățișez.
- poartă pantofii cu 2 numere mai mari și sînt foarte comici. O fi din cauza faptului că se descalță când intră undeva si așa sint mai pregătiți să îi dea jos când e cazul. Toți au pantofii urâți. Cred că îi poartă până la exterminare.
- au fost în stare să construiască un turn în care poți urca până la 451 de m. Nu se simte absolut nimic acolo sus, e impresionant să vezi așa înalțime, iar ei te asigură că au grijă de tine până ajungi din nou jos, chiar dacă vine un super scuturici pe care ți-l fac ei cunoscut cu câteva secunde înainte. Bine, și trebuie să faci ce spun ei ca să fii în siguranță.
Va urma! Mi se închid ochii de somn și e cam fără drept de apel.
Comentarii
Trimiteți un comentariu