Un pic de introspecţie

Sȋnt fascinată uneori de lucrurile pe care le pot face oamenii. Cu imaginaţie, creativitate, isteţime, răbdare, viziune, implicare şi dorinţa de a dezvolta ceva bun şi folositor pentru ȋntreaga lume.

De la trenuri care se conduc singure până la clădiri ce ating cerul, de la păsările uriaşe care pot duce 300 de oameni ȋn 10 ore dintr-un capăt ȋn celălalt al lumii până la aparatele care ȋţi fac o super cafea ȋn 15 secunde (normal că mă gândesc ȋntotdeauna la cafea!).

Multe din aceste lucruri par să apară ca prin magie. Sau poate ne-am obişnuit noi să le luăm de bune, absolut sigur de realizat când avem acces azi la lucruri pe care abia le-am visat ieri. De foarte multe ori, e vorba de muncă multă, eforturi susţinute şi timp preţios consumat. Dar sȋnt şi planete aliniate, o inspiraţie care vine nu ştim exact de unde, probabil de la ȋngerii păzitori care le stau oamenilor pe umeri. Și lucrurile ies, se construiesc, se ȋncheagă, au rost.   

Când stai undeva sus şi priveşti la mii de clădiri ȋn care milioane de oameni trăiesc, percepi cumva altfel măreţia şi capacităţile extraordinare cu care am fost binecuvântaţi. Poate nu le avem cu toţii ȋn egală măsură şi ȋn mod sigur nu le conştientizăm la fel. Dar există măcar o fărâmă de miracol ȋn fiecare dintre noi. Sȋnt sigură că ne-a fost dată să o folosim ȋnţelept. Să gândim, să simţim, să facem bun şi bine.

De undeva de sus lucrurile se văd parcă altfel. În ansamblu, ȋn perspectivă, cu oarece alte semnificaţii sau cu altă importanţă. Aduce claritate uneori să te urci pe un vârf de lume. Și ȋn mod clar te face să te simţi norocos pentru vremurile ȋn care trăieşti şi pentru grija cu care Dumnezeu ȋţi poartă paşii.