Treceți la conținutul principal

Câtă răbdare să ai?!

Uneori ȋmi vine să scot fiara din mine, recunosc! 

Nu să muşc, dar să lovesc un picuţ cu una din copitele anterioare.

Știu, urât! Nu am făcut-o niciodată, dar… uneori găsesc un pic de ȋnţelegere pentru cei care o fac. Un pic doar! Și dacă o fac uşurel, să nu rezulte răni, doar aduceri la conştientizare.

Păi dimineaţa, ȋntr-o zi de miercuri, când e aglomerat şi oricum nu ai chef de muncă, dai să urci ȋn metrou şi nu ȋncapi pentru că o duduie urcă ȋn faţa ta şi se opreste ȋn uşă?! Înţeleg că vrea să coboare la prima şi nu vrea să plece prea departe. Dar ȋn uşă?? Unde chiar nu poţi să treci de/pe lângă ea? (Aş da detalii despre motivul pentru care nu poţi, dar mă ceartă iar fii-mele că fac body-shaming) Plus că privirea ucigătoare vine tot de la ea!

Apoi coboară, logic la aceeaşi staţie cu tine, şi nu se grăbeşte. Se uită ȋn telefon şi ţine coada. Nu că aş vrea să ȋşi citească horoscopul ȋn timp ce merge repede să se ȋmpiedice şi să dea cu dantura de podea! Și nu că eu aş zbura să ajung mai repede la birou, nu alta! Dar de multe ori aş jura că există o terapie din asta prin care unii se fac bine doar văzând cât pot să ȋi scoată pe alţii de pe axă.

Și partea cu parfumul! Când urci ȋn lift cu cineva care a făcut duş cu o sticlă din cea mai imposibil de dulce apă de toaletă! Nu ştii dacă să nu mai respiri şi să leşini din lipsă de oxigen sau dacă să respiri şi să te ȋneci prin inhalarea moleculelor şi particulelor care populează aerul agresiv şi te atacă de nu mai contează dacă PH-ul tău e mai acid sau mai alcalin, te nenoroceşte şi gata! Culmea e că purtătoarea pare să nu simtă nici note de vârf, nici pe cele de bază, nici usturoi n-a mâncat, noi să fim sănătoşi!

Dap, bunul simţ se deprinde devreme şi nup, nu prea sȋnt şanse să fie recuperat dacă nu te-ai ȋmprietenit din timp cu el.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...