... şi vreau
să aplic:
- oamenii se
salută cu zâmbetul pe buze… cu orice ocazie, şi dacă se cunosc, şi dacă se
cunosc mai puţin;
- culoarea semaforului
se respectă ȋn 99% din cazuri… ciudat să spun că mă apuc de asta acum, când ar
fi trebuit să fie de la sine ȋnţeles ca act de educaţie şi civilizaţie;
- ȋn metrou, lift şi
alte spaţii publice ȋnchise nu se vorbeşte… şi, pe bună dreptate, nici eu nu
vreau să ştiu ce i-a facut nevasta de mâncare baieţelului de 45 de ani care ȋi
dă raportul lui mami dimineaţa la 8 când e pe drum spre birou şi nu ȋl aude
consoarta… şi nici nu ȋmi place să văd cum cască vreo curioasă gura la ce am eu
de zis când mă sună Kitty să ȋmi spună că a ieşit de la şcoală… fără vorbit la
telefon ȋn locurile unde există potenţial de deranj, deci;
- nu pot să spun că nu
voi mai fuma pe stradă… pentru că nu fumez… dar aşa de tare mă deranjează când
simt mirosul de vape, fie el şi cu aromă de căpşuni ȋn cremă de vanilie cu
topping de ciocolată – nu mai fumaţi pe stradă, vă rog!!! Nu mai fumaţi deloc!
- implicarea ȋn şi atenţia
sporită la pătrăţica proprie. Nu pot schimba alinierea planetelor, nu pot aduce
pacea ȋn lume, mulţi dintre noi nu vor face vreodată descoperiri care să determine
planeta să se ȋnvârtă mai bine. Dar putem schimba lucruri la noi, putem schimba
ceea ce facem şi cum facem şi putem avea influenţe bune ȋn vieţile celor de lângă
noi. În principal cred că trebuie să scăpăm de “las’ că merge şi asa!”, de “dacă
alţii nu fac, de ce să fac eu?!”, la “mie mi se cuvine şi atât”, la “sȋnt mai şmecher/ă şi mie nu mi se aplică regulile” şi la altele din astea.
Ce am văzut eu ȋn Japonia şi nu regăsesc la noi – orice muncă e
onorabilă, orice activitate are rostul ei şi cel/ cea care o face o face cât
poate de bine. Nu există supărare şi frustrare pentru cel/ cea care spală
trotuarul, curăţă baia sau vinde găluşte. Noi, ca naţie, ar trebui să mai tăiem
un pic din orgolii şi aroganţă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu