Treceți la conținutul principal

Petiţie

Am ȋnţeles că februarie a fost despre LOVE. 

Declarativ, cel puţin, pe reţele şi de ochii lumii şi ai soacrelor, să fie cu bife şi cu tot ce trebuie. (Zic eu ca o cârcotaşă invidioasă care a trecut prin luna asta fără declaraţii. 😊)

Mergem mai departe ȋn martie tot cu inimioare şi cu multă iubire ceea ce e foarte frumos. Serios! E nevoie de afecţiune şi căldură şi zâmbete şi ȋmbrăţisări şi de toate cele din gama asta să mai compensăm din lucrurile urâte, chiar groaznice care se ȋntâmplă.

Doar o problemă aş avea. E o modă cu ursuleţii agăţaţi ȋn exterior pe la diverse restaurante şi cafenele. La ȋnceput mi s-a părut drăguţ… era unul singur (restautant), acum vreo 2 ani cred. Apoi s-a extins treaba, după cum funcţionează instinctul de turmă la noi. Și ar mai fi cum ar mai fi, dacă ursulicii ăştia nu ar fi spânzuraţi aşa ȋn februarie… când plouă… şi ninge… şi se udă… şi ȋncep să arate jalnic… chiar creepy. Stau aşa moi şi nefericiţi! Nu ştiu dacă ȋi mai găseste cineva drăguţi. Că una e să stea un brad ȋmpodobit ȋn bătaia vântului, să aducă miros de Crăciun, şi alta e să vezi o adunătură de pluşuri, mai mici sau mai mari, atârnată de mai mare mila… să aducă ce?!

Acum, eu trăiesc ȋntr-o casă plină de pluşuri, de toate formele şi toate speciile. De aici poate compasiunea. Încerc să le mai ascund pe te miri unde, doar să nu mai aspire praf. Sȋnt “chiute”, nimic de zis! Și unul poate fi necesar (să dormi cu el ȋn braţe, să ȋl ţii lângă tine când te uiţi la televizor la vreun film mai siropos, să arunci cu el când ai nervi… spun eu care la un moment dat am ajuns să dorm ȋn pat cu o gâscă de jumătate de metru pentru că nu mai era dorită ȋn alte părţi), dar de la trei ȋn sus sȋnt deja inutile. În orice spaţiu, dacă nu se află ȋntr-un magazin de jucării sau ȋn standurile alea unde le câştigi când tragi cu puşca.

Nu serios acum! Aş vrea să fie daţi jos de pe unde au fost cocoţaţi. Puneţi-i pe scaun ȋn restaurant, pe o etajeră undeva, lăsaţi copiii să se joace cu ei. Dar nu ȋi mai dispreţuiţi ȋn public aşa, săracii!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...