Piaţa 9

S-a deschis ȋn Bucureşti, ȋn weekendul de tocmai trecu, o brutărie/patiserie cu aer mai din vest. 

Asta ȋn sensul că locul există deja ȋn Oradea de ceva timp, cu succes şi faimă pentru un anumit segment de consumatori.

S-au orientat bine şi s-au poziţionat pe Calea Victoriei, locul de promenadă al locuitorilor de condiţie bună din capitală ȋncă de pe la 1800. Drept pentru care, ȋn ziua deschiderii pentru publicul larg, coada s-a ȋntins şi s-a menţinut pe o suprafaţă relevantă şi pe un timp considerabil. Produsele merită, din punctul meu de vedere, coada… nu.

Pentru următoarea perioadă, nu recomand degustarea sâmbăta sau duminica, mai ales dacă e frumos afară, pentru că tind să cred că va fi acceaşi buluceală. Saaaau, dacă e să confirmăm spiritul şi instinctul de aliniere, pe un şir, două sau chiar 3 (care e deja grămadă), caracteristice unora dintre semenii nostri, by all means (adicătelea fără discuţie), duminica e ziua perfectă. La brunch, dat fiind că au şi cafea.

M-am dus special şi am avut răbdare să stau la coadă. Oamenii cu pricina sȋnt finuţi, nu m-am simţit hărţuită de postări de promovare, s-au mişcat repede (cred că am stat 20 de minute cu totul) şi mi-au şi vorbit cu accentul pe care l-au adus cu ei, accent care mă ȋncântă şi mă amuză ȋn acelaşi timp.

Singură fiind, am avut şi ocazia să tac şi să ascult ce se vorbeşte ȋn jur. Astfel, de la Radio Sanţ transmitere:

- cred că e tristuţ să ai vreo 16 ani, să nu ȋţi placă dulciurile, să stai la coadă cele 20 de minute estimate şi să nu cumperi nimic;

- cu cât e coada mai mare, şansele cresc exponenţial să auzi “hai să stăm şi noi că sigur e ceva gratis dacă e coada asta!”;

- cum e el Caragiale nemuritor - la mijlocul cozii, un domn ȋşi face curaj şi ȋntreabă: “nu vă supăraţi, pentru ce stau la rându’ ăsta?”.