Treceți la conținutul principal

Principii de viață

֎ ֎ ֎

֎ După metrou/tramvai/caleaşcă nu se aleargă. Risc major de entorse. 

֎ Nu am ȋncredere ȋn oamenii care nu se pot lua măcar un pic la mişto. Care se iau prea ȋn serios şi ajung să fie amari sau nesăraţi. Toxici!

֎ Nu mă iau după vorbe, ci după fapte. Nu cred mai nimic din ce se spune, până nu vin confirmările prin acţiuni. Să zici una şi să faci alta… sau să nu faci nimic… fix praf ȋn ochi!

֎ Dacă mă minţi o dată, mă gândesc că poate nu am ȋnţeles bine. Dacă mă minţi a doua oară, spun că poate te-a forţat contextul. Dacă mă prind de a treia gogonată, pun eticheta. Și e din aia care nu se mai dezlipeşte. Te las să vorbeşti, dar am mereu steluţe de subsol si cel puţin un plan B. Nu iţi spun că minţi, nu mă dau de gol că m-am prins. Dar poţi să mă testezi să vezi dacă intru ȋn vreo combinaţie cu tine.

֎ Nu mă ataşez uşor de nimeni. (Muuult mai lejer de o pereche de adidaşi! Aştia cel mult se rup!)

֎ Nu ȋmi fac păreri la prime ȋntâlniri, nu am pasiuni fulgerătoare, construiesc ȋncet, treptat, serios. Mă şi rup greu, e adevărat. Dar dacă investesc… sȋnt cea mai fidea spaghetă din univers! Și dacă mă rup, nu vrei să ştii!

֎ Educaţia e sfântă! Contează cum vorbeşti, cum scrii, cum te faci ȋnţeles, cum ştii să asculţi, să porţi un dialog, să respecţi o părere, să aduci argumente, să nu fie mereu despre tine şi despre cele care ţi se ȋntâmplă ţie. Pentru că, şi dacă ţi se ȋntâmplă, tu nu eşti eu. A, şi să ȋnveţi ȋn fiecare zi!

֎ Și imaginea e sfântă! Nu, nu te poţi prezenta oriunde oricum. Nu mai mult de maximum 2 ori pe lună, şi acelea ȋn condiţii nasoale de dormit super prost sau deloc, ȋn caz de migrene, răceli şi alte gripe sau dacă ţi-a plecat piatra de la rinichi. Nu te judec că porţi aceleasi haine de 2 ori ȋntr-o săptămană, te judec dacă sunt pătate sau ponosite. Bine, te judec şi dacă porţi aceiaşi pantaloni de luni până vineri… când sigur ai mai multe perechi. Asta pentru că te suspectez de lene.

֎ Nu cred ȋn sfaturi. Nu ţi le cer, nu mi le da. Poate ȋn păreri. Pe astea oricum nu ni le putem stăvili. Dar nu prea multe. Că ălora prea deştepţi le crapă capul.

֎ “Dacă te bagi ȋn tărâţe, te mănâncă porcii.” – vorba lu’ mamaie. Dacă te asociezi cu prefăcuţi, nu am ȋncredere ȋn tine. Dacă urmezi manipulatorii pentru interese proprii, eşti de-o şcoală cu ei. Unde stai, din ăla eşti!

 Nu cred ȋn perfecţiune. Nu există! Ba e chiar bună flexibilitatea, au rolul lor şi nuanţele de gri. Evident cu toţii greşim. Dar şi aşa, să nu avem nişte repere şi nişte limite… No, no, no!
 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...