Se termină şi aprilie.
Mă uit pe geam şi am impresia că e
noiembrie. Aşa vreme mohorâtă!
Partea bună e că a fost o lună plină
(de activităţi, nu de vârcolaci). Am făcut multe şi din diverse domenii, ceea
ce recomand ȋndeosebi celor care vor să ȋşi menţină tinereţea. O viaţă plină şi
energică = secretul unei existenţe cu sens (reclamă inventată la antidepresive 😂)
Partea mai puţin bună e că tot am
impresia că nu am facut suficient. Sau nu suficient din cele pe care tot ȋmi
promit să le pun ȋn grafic. Să nu mai spun că pe unele tot amân să le urnesc!
Pentru o persoană care iubeşte organizarea, sȋnt monstruos de dezorganizată. Dar e ceva tare după ce treci de 45. Nu prea ȋţi mai pasă – de ce cred alţii, de ce spun alţii că trebuie. Vina nu se mai simte la fel, nici pentru ceea ce spui, nici pentru ceea ce faci (sau nu) faci. Energia se transformă din “Am de facut aia, aia şi aia.” ȋn “Da’ unde dau turcii?! Am chef să fac doar aia!”
Se pare că am avut ceva chef de scris. Asta e postarea 100. Nu e demnă de o cifră aniversară, dar e a mea şi aia e!
Comentarii
Trimiteți un comentariu