Dulce de mi corazón

Am citit şi am auzit de multe ori că cel mai repede şi mai bine ȋnveţi o limbă prin cântece. 

Le asculţi până le ȋnţelegi. Îmi amintesc că făceam asta ȋn liceu cu profele de engleză. Și cred că funcţiona. (In the Ghetto m-a făcut să plâng, Seasons in the Sun cam la fel, probabil şi emoţiile puternice ajută să prinzi cuvintele… sau poveştile).

Știu că toată lumea care a prins epoca telenovelelor zice că a ȋnvăţat spaniola de la televizor (Hola, queridos!). Una e să ȋnţelegi, alta e să vorbeşti cursiv. Eu tot din cântece am prins-o cel mai bine. 

M-am speriat puţin când mi-a dat Ari să ascult Bad Bunny. Am zis că nu ȋnţeleg nimic. M-a liniştit ea cu calmul ei caracteristic “Nu eşti tu de vină, nu deschide ăla gura.” (Bine, m-am revoltat şi la BLACKPINK (am zis că nu e cântat, e lătrat ȋntr-o englezo-coreeană de nepătruns), dar ȋn acest caz a zis că problema e la mine. Paranteză ȋn paranteză! 😂)

Ce mai vreau să spun e că spaniola e cea mai frumoasă. Aşa mi se pare mie. Dulce aşa, melodioasă de te mişcă la corazón. Transmite cel mai bine, mai ales ȋn cântece, de zici că o ȋnţelegi şi dacă nu o ȋnţelegi. Dar nu ai cum să nu ȋnţelegi!