M-am trezit de dimineață…
și înainte de 8, și cu durere de cap. Adică să mă oftic de două ori! Ce să fac și eu într-o duminică în care aș fi putut dormi oricât?!
Soluțiile? Perpeleală (clar fără sens), pastilare (cam radical așa de cu dimineață), să ies din casă. Soare afară, duminica la primele ore orașul e mult mai gol... Elementar, Watson! În jur de 9 am ieșit deja de la metrou Victoriei.
Un puști (cam 5 ani), urcând scările în spatele meu: “Oooooo, e bună vremea aici!”. Suna a “Au băgat soare mai ieftin la ăștia!”. Deh, au pile că-s din zona bună!
La Piața 9 prea multă populație încă de la… 9! (Mi-am demonstrat o presupunere mai veche.) Populație multă, oameni puțini, semenii noștri nu se dezmint nicicum! Unii acri, unii prețioși, mai toți cu aerul că totul li se cuvine. Adică stai cu ochelarii de soare în interior și bombăni că a fost gata cafeaua altcuiva înaintea celei pe care o așteptai doar dacă ești mahmură sau considerabil needucată. În rest, oricât ar fi de tare locul, oamenii au mari șanse să îl strice.
Am mers pe jos apoi preț de mai bine de 10.000 de pași. Verde de primăvară, magnolii multe în floare, miros corcodușii de tragi la ei ca Ferdinand la margarete! E perioada aia proaspătă care te păcălește să crezi că există speranță de frumos pentru lumea asta. Te mângâie soarele, se mai aud și păsări, culori multe (verde, roz, mov, albastru de la cer). Îți vine să zâmbești tâmp, poate te ia și cântatul. Și-apoi auzi: “ Oscar, ți-am spus să vii imediat aici!”. Săracu’ Oscar, la venerabila vârsta de vreo 4 ani, vine pe cele două bețe de chibrit pe post de picioare și scâncește cu disperare: “mi-a intrat pământ în pantoooooofi!”. Sfârșitul lumii! Altul care o să fie bărbat!
Comentarii
Trimiteți un comentariu