Nu suport…

… mamele care ȋşi pupă copiii pe buze;

… oamenii care ţipă ȋn telefon pe stradă… sau ȋn autobuz… sau ȋn metrou;

… oamenii care vorbesc pe video la telefon pe stradă… sau ȋn autobuz… sau ȋn metrou;

… (oamenii care vorbesc la cască wireless pe stradă… sau ȋn autobuz… sau ȋn metrou… ăştia nu ma enervează, dar ȋmi iau mereu scam că primul gând e că sȋnt duşi cu pluta);

… oamenii care te ȋntreabă ce ai mâncat… şi nu sȋnt mame care ȋşi ȋntreabă copiii ca să aibă de ce să ȋi certe… sau soţii care nici astea nu ştiu de ce ȋntreabă pentru că orice soţ sănătos la cap răspunde oricum “ce mi-ai gătit tu, iubita”;

… oamenii care strănută la liber ales (şi individual compus) fără nicio intenţie să ȋi protejeze pe ceilalţi cât de cât de asaltul microbilor lor atreidezi;

… oamenii care ȋţi suflă ȋn ceafă la casa de marcat, mai ales dacă ȋţi scanezi produsele pe cont propriu... se urcă pe tine aproape la propriu şi eu simt că mă ia cu croncobarbizauri la această invadare complet deplasată a spaţiului personal.

Ce postare m-am găsit şi eu să pun ȋn Joia Mare! Dar din ăştia văd mereu şi am tot văzut toată săptămâna.