Treceți la conținutul principal

💖💖💖Oameni – Înger

Fiecare dintre noi a avut alături, măcar de câteva ori ȋn viaţă, Oameni - Înger.

Oamenii - Înger sȋnt cei care ne apar ȋn cale atunci când avem mai mare nevoie. Uneori sȋntem conştienţi de ei şi de rolul lor, alteori nu. Uneori ne dăm seama că ne-au influenţat esenţial viaţa abia la ani distanţă, când lucrurile capătă sens ȋn mintea noastră.

Cel mai probabil nu le dăm tuturor credit. Sau nu suficient. Și nici ei nu ȋşi dau seama cu adevărat cât de importanţi sȋnt. Aşa cum şi noi sȋntem poate Îngeri ȋn viaţa altora şi nu realizăm că o vorbă, un gest sau simpla noastră prezenţă ar putea fi bătaia din aripi care declanşează un tsunami ȋn existenţa lor.

Oamenii - Înger sȋnt cei care ne ȋntind o mână sau ne arată calea când noi nu ne descurcăm. Nu au puteri supranaturale, au doar o altă perspectivă şi văd ceea ce noi nu reuşim să vedem. Sȋnt cei care, fără interes şi fără aşteptări de răsplată, ne insuflă curaj, ne dau ȋncredere şi ne pun ȋn valoare lucrurile pe care le avem mai bune ȋn noi.

Sȋnt oameni pur şi simplu, dar capătă armură de supereroi ȋn anumite momente. Se ȋmbracă, ȋn funcţie de situaţie, ȋn speranţă, ȋn ȋnţelepciune, ȋn raţiune, ȋn şansă. Nu sȋnt cei care consolează, nu sȋnt neapărat cei cu straie de bunătate (deşi implicarea lor duce ȋntotdeauna la bun şi bine). Sȋnt cei care acţionează, care fac sau te ȋmping să faci, să te mişti, să nu renunţi, să mai cauţi până găseşti.

E o mare onoare să fii Înger ȋn viaţa cuiva. Aş vrea să fiu cât de mult pot. Dar ȋn special sȋnt recunoscătoare pentru toţi Oamenii - Înger din viaţa mea. Au fost mereu cei mai buni dintre cei mai buni.

💖💖💖

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...