Treceți la conținutul principal

Toshi

Am pus ȋn ultima vreme vreo câteva 5 kg. Pe fond emoţionalo-hormonal.

Le-am pus eu pe unde le-am pus, să se vadă dacă tot am făcut o treabă, dar cred că am pus nişte grăsimiţă şi pe creier. Că uneori nu mă mai ȋnţeleg cu el! Se ţine de prank-uri.

Treaba e că sȋnt cam trulă-lulă. Știu, am mai zis asta. Dar una e să uit ce voiam să zic sau să caut tot timpul telefonul prin casă… sau ochelarii, şi alta e să fac lucruri cu efect şi afectare.

Ca de exemplu:

Primesc mesaj: “Azi (adică vineri) după muncă ai treabă? Poţi veni?”

M-am gândit repede “Ah, cam am! Dar cum să fac?! Vreau să mă duc.” Trimit răspuns: “Fac o combinaţie şi vin!” (sau ceva de genul 😊) Culmea e că pe-asta am gândit-o repede, cu schemă, cu logică, cu “mut-o pe-aia!”, “suceşte-o pe-ailaltă!”. Mă, şi ceas mi-a ieşit! Și plecatul de la birou, şi alinierea cu programul de la metrou, şi să trec pe-acasă să nu ajung netrecută şi, mai ales, să ajung la destinaţie fix pe fix de fix la ora stabilită. De-o pregăteam cu o lună ȋnainte, nu ieşea aşa! Mândră de mine, pupa-m-ar mama!

Și când ajung… ceva nu ieşea la socoteală. Eram complet şi fără niciun dubiu ȋn momentul greşit la locul greşit.

Scot telefonul şi mă uit la mesajul iniţial. Zicea: “Luni după muncă ai treabă?” Culmea – la prima citire aveam ochelarii, la cea de-a doua, de lămurire, nu. Clar, creierul meu a văzut şi a procesat ce i-a convenit. De-asta dau vina pe el. Are aşa nişte toane uneori să mă pună să mă fac de râs!

Am gafat cu graţie şi stil. Norocul meu - am putut să mă retrag tâgâdâm - pâş – pâş, fără să fiu remarcată. Fără pagube, fără victime colaterale. Doar siguranţa mea de sine s-a cam dus la balamuc. Am râs singură după. Păi ce era să-mi fac?!

Toshi ȋl cheamă pe creierul meu.

Și ȋnseamnă aşa (în funcţie de kanji - caracterele folosite):

🔹 1. (としtoshi)

👉 „an” sau „vârstă”

🔹 2. (としtoshi)

👉 „avantaj”, „profit”, „beneficiu”

Mai rar folosit singur, apare mai mult în cuvinte compuse.

🔹 3. / (としtoshi)

👉 „isteț”, „rapid la minte”, „talentat”

Astea, ultimele trei, sigur sȋnt valabile pentru creierul meu. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...