E titlul unei cărți.
Am descoperit-o pe Mélissa da Costa
de curând. Am citit întâi “Tot albastrul cerului”, apoi “Zilele ce vor veni” și
abia am terminat “Un soi de fericire”.
E franțuzoaică, deși nu pare după
nume. (Mai nou, pare-se, am o pasiune pentru scriitoare franceze și filme spaniole.
O fi spiritul latin mai sentimental de vină.)
Scrie despre viață. Îmi place că
spune povești. Credibile. Care oricând pot fi reale. Despre încercări și
suferințe, dar și despre speranță. Cum e în viață.
E atentă la detalii şi sensibilă. Nu
există perfecţiune la personajele ei şi nici finaluri complet fericite, dar sȋnt
şanse şi uşi deschise şi posibilitatea ca ele să meargă mai departe atâta vreme
cât nu renunţă la viaţă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu