Treceți la conținutul principal

Viziunea mea

Spun cercetătorii (şi ăia britanici, şi ăia de la Harvard, şi neurostiinţa şi cine-o mai fi) că e foarte important ȋn viaţă să ai o viziune.

Nu din aia cu halcucinaţii, cum avea Ari pe la 4 ani (sau poate Kit că nu mai ştiu exact), ci aia ȋn care ȋţi imaginezi cum ai vrea şi unde ai vrea să fii pe termen mai scurt sau mai lung (deci da, tot un fel de halcucinaţie).

Viziunea mea e “să mor tânără la o vârstă ȋnaintată”. Formularea nu ȋmi aparţine, am auzit-o exprimată de curând chiar aşa, dar e fix ce aş fi vrut eu să spun, doar că nu ȋmi găseam cuvintele relevante.

Nu vrea asta toată lumea? Sub o formă sau alta, probabil că da. Dar mie mi se pare că e un lucru foarte greu de realizat. Vârsta ȋnaintată unii o mai apucă. Mintea prezentă şi corpul ȋn putere la 80 de ani ȋnsă… Ar fi rezultatul unor investiţii de-o viaţă ȋntreagă – ce mâncăm, ce bem, cât dormim, cât ne stresăm, cât ne mişcăm, cât socializăm, cât ne antrenăm creierul, ce prioritizăm, ce oameni păstrăm aproape, ce limite setăm, când ne luăm pauze, ȋn ce investim, pe cine preţuim, pe cine iubim, cât ne iubim pe noi ȋnşine, ce războaie purtăm (noi sau alţii).

Plus că, ce era valabil ieri, azi nu mai e şi mâine va fi cu susul ȋn jos chiar de tot. Până şi viteza luminii s-a accentuat (cred eu), se schimbă lucrurile de-am ameţit. Nu mai zic de gânduri! Eu una am o vâjâială ȋn minte!!! Idealul ar fi să le liniştesc cumva. Dar cum să simplifici când toată lumea se complică?! Cum să te mulţumesti şi să apreciezi ce ai azi când avem influenceri peste tot?! Aveam şi ȋnainte, da. Babele de pe uliţă, vecina de la parter sau mătuşa care le ştie pe toate. Acum AI-ul generează şi manipulează, Tik-Tok-ul provoacă, Instagram-ul aduce ȋn faţă vieţi perfecte pe care ne grăbim să le vrem, indiferent că ni se potrivesc sau nu. Ne-au dat greu!

Eu vreau să trăiesc mult, să fiu o babă şmecheră şi simpatică… şi năzdrăvană. Să mă descurc singură şi să ȋmi ȋnvăţ nepoţii şi strănepoţii să facă prostii. Poate la 80 de ani mă apuc şi să injur să ȋi ȋnvăţ şi asta.

Vreau să trăiesc mult dacă nu ajung acră şi ciudoasă şi senilă. Atât! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...