Treceți la conținutul principal

🙈

Am dat mai devreme peste o postare pe Instagram.

Cont public, vreo 60k urmăritori (habar n-am ce ȋnseamnă, da’s mulţi). Se laudă că a creat o comunitate, că oamenii ei (ai comunităţii) ȋnvaţă cum să trăiască ȋn armonie, cu ei, cu alţii, cu natura, cu ce-o mai fi. (Parcă şi simţeam vibraţiile ȋn timp ce citeam.)

Postarea, aşadar. Despre obiceiuri care ne fac, ȋn timp, mai săraci. Listă atotcuprinzătoare.

Începe cu “păstrezi pe pat cearşafuri murdare sau rupte”. Eu mă gândesc că, dacă le păstrezi astfel, fie eşti deja sărac (ceea ce nu cred că cineva alege voluntar şi nici nu e o ruşine decât dacă refuzi categoric să munceşti), fie eşti nesimţit, direct si fără menajamente, că altfel de ce ai dormi pe o lenjerie murdară?!

Dacă laşi pantofii chiar la uşa principală, se pare că şi aşa te califici. Dar ce-ar fi de făcut? Îi ducem ȋn mijlocul sufrageriei? Îi aşezăm sub masa din bucătărie? Sau se pune ca uşă principală uşa de la bloc?

E de rău ca femeile să ȋşi prindă părul ȋn timp ce stau ȋn picioare. Cred că o fac ȋn 90% din cazuri. Nici nu mi-a trecut prin cap că există un mod greşit de a o face. Dar dacă o fac stând ȋn genunchi, ce se ȋntâmplă? Sau dacă mă tund super scurt şi nu ȋmi mai prind ever părul… nu mai sărăcesc niciodată?

Eu nu ȋnţeleg cum pot urmări oamenii astfel de pagini. Cum să crezi astfel de aiureli? Eu una am avut instant senzaţia că persoana care face astfel de postări ȋşi bate joc. Sau face vreun studiu social sau ceva să vadă cât sȋnt oamenii de naivi sau cât sȋnt de pricepuţi la a detecta ironia.

Cinstit vorbind totuşi, nu e de vină nebunul care aruncă piatra ȋn lac, ci gloata care se repede să o scoată.

Comentarii

  1. De acum caut un scaun ceva, o băncuță dacă mă apucă să-mi prind părul și nu sunt acasă! 🤣 Ca acasă mai pe furiș așa… eu cred ca pot! 🙄 Sau o fi ca treaba cu ghinionul timp de 7 ani in caz ca spargi oglinda?!🤔🤔🤔Mda….🤭🤭🤭🤭

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...