Treceți la conținutul principal

Confesiune

Sufăr de ceva vreme de o boală. Pentru unii nu e o surpriză.

Se numește pantofită. E o dependență. Gravă! Și costisitoare. Foarte! Știu, sună şi rău, dar asta e situaţia.

Sufăr după pantofi din orice categorie, dar diagnosticul e mai specializat (dacă o exista așa ceva). Dacă aș spune câte perechi de adidași/teniși am, s-ar înțelege clar care e durerea. Și nu se compară neam nici cu cea mai aprigă durere de cap, de stomac, de genunchi sau alte câteva. Pentru că nu trece, bro! Pastile nu există, iar terapia e pistol cu apă.

Nu am fost mereu așa. Adică am mai avut derapaje și în tinerețe, dar nu atât de acut. Mă potoleam după 2-3 perechi cumpărate şi le ȋncălţam până la epuizare – a lor și a mea. Și vezi că eu port frumos! Dacă am renunţat vreodată la vreo pereche, a fost de plictiseală… și pentru că, din 2009 până ȋn 2013, mi-a crescut piciorul cu un număr. Cu alte cuvinte, e evident că eu sȋnt om de cursă lungă.  

În ultimii vreo 3 ani m-am ţăcănit și mai tare. Sau credeaţi că nu sȋnt conștientă că problema e la cap? Iar de vreo 6 luni, am sărit și calul, și elefantul, și girafa, și orice animal mare, ori pe lung, ori pe lat.

Aș putea să spun că nu am nicio vină. Prea multe modele! Nici nu cumpăr o pereche, că apar altele… și așa am ajuns să comand câte două. Reclame peste tot, Big Brother citește gânduri – doar ȋmi trece fulger prin cap că mi-ar plăcea o combinaţie de verde cu fucsia, cu șireturi mov, că a și apărut exemplarul. Ce vină am eu?!

În realitate, am şi eu nevoie, ca toţi oamenii, de dopamină. Iar eu o trag din două surse – citit şi adidaşi. Nu am timp să citesc cum/cât aş vrea. Nici bani să cumpăr fabrica Adidas nu am strâns (de adidaşi Adidas sȋnt dependentă) (slavă Domnului că s-a născut domnul Adi Das(sler) că eu acum ce mă făceam?!) (intenţionat nu am zis nimic de cafea că asta ȋmi e deja ȋn sistem şi e condiţie indubitabilă şi incontestabilă să funcţionez). 

Dar creierul meu are nevoie de antidepresive. Și cum primăvara asta e cam ploioasă... da, nu caut să mă vindec… dar mă feresc un pic de alţii pentru că boala asta e cam contagioasă.


Comentarii

  1. 😍și pantofilor frumoși le plac picioarele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mamicaaa! Boala grea dar fapta pe jumatate recunoscuta se iarta. Esti cat se poate de constienta si asumata de viciul tau! Asa ca... money money my love !
    and to as many sneakers as possible😂😂

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma scuzati, Eli sunt, nu m-am prezentat si am ramas pe anonim.😜🤪😝

      Ștergere
  3. Ar trebuie o bagheta de adidași.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie îmi convine ca ii folosesc și eu, BRO!!!💞

    RăspundețiȘtergere
  5. Grav este ca se ia boala asta! 🫣😂🤣🤭

    RăspundețiȘtergere
  6. Pantofita... 🤣 si adidasfita🤣🤩😘

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu asa se spune:” sa facem ceea ce ne face fericiti/fericite “in cazul nostru😄
    Si eu sufar de asta si daca as avea posibilitatea cred ca as fi intr-un stadiu mai avansat decat tine😜🩷

    RăspundețiȘtergere
  8. Pantifita , adidasfita ... sunt predispusa si eu ... samba cu sireturi mov

    RăspundețiȘtergere
  9. o să ajungă și la mn cândva…BRO💞💞

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveste de (a)seară

Aseară am fost să văd Fantoma de la Operă. Chiar la Operă. Impresionant! Știam povestea, am mai văzut spectacolul ȋntr-un alt context. Mi-a plăcut şi atunci, ȋnsă acum mult mai mult. Muzică, balet, sonorizare, punere ȋn scenă, artiştii extraordinar de talentaţi. Chiar magie transpusă ȋn realitate. Sau poate noi, cei din sală, am fost traşi din realitate ȋn magie. Am plecat zen. BIIIIIIIG LIKE! Și o călduroasă recomandare! Și apoi ajung acasă, la orele 22 trecute fix! Deschid uşa. Linişte, doar lumina din sufragerie aprinsă. Nu ghiozdane aruncate (unul pe masă, altul sub masă), nu ghete desperecheate şi pline de noroi zăcând ca piesele de Lego ȋn mijlocul holului de la intrare (nu ştiu cum ȋntotdeauna mă ȋmpiedic de vreo 7 bucăţi de la doar 4 picioare!), nu haine atârnând pe principiul nici pe drum, nici pe lângă drum (nici ȋn cuier, nici pe jos). Două barbiduze pe canapea. Fac teme! Schimbate ȋn pijamale, fiecare cu propriul păr prins regulamentar, figure angelice nici mai mult...

6 minute

P rea multa agitatie pentru o zi de… ah, nu e luni, e joi! Oricum, ganduri multe, neliniste?! Nu isi gaseste locul intr-un metrou pe jumatate gol. Nu are telefon in mana, culmea! E clar ca o preocupa lucuri proprii. Ramane uitandu-se in gol. E loc mult de presupuneri… daca am putea citi in ochi! La 50+ are ghete cu funde si tinte. Pantaloni stransi pe picior. Ruj corai aprins ce depaseste putin conturul. Ochelarii ii fac ochii foarte mari. Chiar neobisnuit de mari. Indraznet de “prea” din toate… la 50+. Dar nu e ridicola, nu iese neaparat in evidenta. Desi se vede ca se straduieste sa fie vazuta. Incearca sa fie intr-un anumit fel si ii pasa cum se prezinta. Nelinistea pare ca vine din singuratate. Si nu si-ar dori sa ii tina companie. O vad imaginar razand tare, fortat, disperata sa se integreze, sa conteze. La 50+ nesiguranta doare. La orice varsta doare. Dar e mult mai bine cand nu renunti. Cand cauti in tine si in jur, cand incerci variante, chiar daca in prima instanta nu par potr...

Exerciţiu de (auto)cunoaştere

Mai  ȋn  glumă, mai ȋn serios. Știi cum eşti? Ce ai vrea să fii? E uşor să recunoşti? Să accepţi şi să te accepţi? Uite provocare! RECE  sau  CALD ? Când ȋţi e frig, ai vrea să ȋţi fie cald, când ȋţi e cald, ai vrea să te răcoreşti. Mai bine să dârdâi decât să transpiri? Hehe! Nu e aşa simplu! Eu sȋnt oarecum rece. Ţin oamenii la distanţă. Fizic mai ales. La prima tentativă de apropiere, mă “activez”. Sȋnt alergică la verbul ăsta, ca fapt divers. Dar aş vrea să ȋmi iasă ţepii la propriu. Nu sȋnt gheţar. Dar clar mai degrabă RECE , nu CALD . Și să nu ȋmi fie frig niciodată! :))) DULCE  sau  ACRU ? Sau AMAR ? Sau ACID ? Clar nu DULCE  siropos! Excesul de zahăr dãuneazã… Neah! Iar e ȋnşelător! Viaţa fără zahăr nu mai are acelaşi gust… şi sens. Zahăr ȋn cafea, zahăr ȋn prăjitură, nicio zi fără prăjitură! Dar nu exces de dulcegăreli. Mă fac să mă simt ca un urs Grizzly căruia...