Îmi plac începuturile.
Îmi place că vin cu șanse și speranțe. Cu energie bună.
Îmi place că aduc mereu un alt capitol și că nasc și curiozitatea despre ce va fi să fie.
Îmi place ca 1 e chiar 1. Unic. Că doi oameni, două lucruri, două trăiri nu-s niciodată la fel, și identice de-ar fi. 1 înseamnă că, de fapt, identic nu există, așa cum nu există perfect, complet și absolut. Mereu e măcar un 0,00001% de altfel sau altceva.
Îmi place că 1 implică că fiecare om are locul său și rolul propriu în sufletul și în mintea cuiva. El singur în cămăruța sa (unii ocupă o aortă și bravo loc că e așa 🫀).
Îmi place că după 1 poate urma orice. Inclusiv infinitul. Sau mai ales infinitul.
Îmi place că 1 pornește, începe, dă impulsul și avântul și că apoi… cerul (nu) e limita.
Îmi place că 1 lângă 1 nu înseamnă 2. Ci echilibru, susținere și că undeva, cumva, întotdeauna, există și perechea ta.
Vai ce-mi place asta de final! Ești minunată! 😘🤗
RăspundețiȘtergere