De ce am eu ȋn permanenţă ochelarii murdari?
E un mister şi e un lucru foarte
important. Nu reuşesc să ȋi
dau de cap oricât aş ȋncerca.
Sȋnt murdari pentru că ȋi folosesc foarte mult? Îmi folosesc mâinile
mult mai mult şi nu sȋnt
murdare. Și nu, mâinile nu ajung pe lentilele ochelarilor. Am ajuns să mă
monitorizez drastic ȋn
acest sens, ȋntr-atât
mă scoate din sărite că mă uit printre pete pe care le şterg cu patos şi care,
după numai un sfert de oră, reapar ca varicela. Am ochelari cu pete
regenerante, aşa-i? Barbiduze care ȋmi sâcâie neuronii ca să nu lenevească şi
să piară.
De ce mi se face cel mai mare somn fix
când am nevoie să NU mi se facă nici cel mai mic somn?
E una din legile lu’ văru’ Murphy? Din
alea din seria “dacă e să se aleagă praful, păi se alege!”? Sau ca aia care
zice că, dacă faci ceva naşpa, timpul trece ca o ţestoasă care merge stând de
vorbă cu un melc şi se mai şi opreşte să se mire, iar dacă faci ceva tare, zici
că nici n-a fost? Da, probabil… e de la creier?!?!
De ce ma enervează până la mâncărime
expresia “Cu drag!”?
Nu e ceva urât de spus. În 99% din
cazuri se spune cu bune intenţii. De ce mă aricesc de parcă sȋnt o acritură, ȋn loc să spun “Vaaai, ce amabil!”?! Am
un senzor gălăgios la automatisme? Am eu aşa ceva?! Mi se zgârie discul de
fiecare dată când aud vorbe fără simţ (a se interpreta prin “fără să fie simţite
simţitor şi ȋn
deplinătatea simţurilor”)? Tot ce e posibil.
De ce nu scot niciodată linguriţa din
cana de cafea?
Beau cafeaua cu zahăr, chiar şi lapte. O
beau aşa cum e, fără adăugiri, doar dacă mi-o face vreun barista. Cum nu mi-a
fost dat să ȋmi ȋnsuşesc vreunul, o fac la espressor,
pun şi cele antemenţionate, şi folosesc, cum e şi de intuit, o linguriţă să o
omogenizez. Întotdeauna linguriţa depăşeşte marginea cănii… sau aşa mi se ȋntâmplă mie. Și rămâne ȋn interiorul ei până dau cafeaua gata,
să le spăl ȋn
tandem. Asta ȋnseamnă
că orice acţiune de apropiere a cănii de cavitatea bucală pentru ingerarea
treptată a lichidului, determină ustensila cu precădere de inox să se apropie
periculos de cavitatea oculară… una din ele. Reacţii nu am. Mai degrabă
senzori. Pentru că, până ȋn
momentul de faţă, nu s-a ȋntâmplat
nicio extorsiune, am aceiaşi ochi verzi de mi i-a dat mama. Însă! Cine mă urmăreşte
ȋndeplinind atare procedură, trece
printr-un mic atac de panică că nu ratez globulatura.
Menţiune – ȋn acest context, faptul că port ochelari reprezintă un avantaj.
Chiar! Băi, frate! Iar am ochelarii murdari!
Vaiii... pete pe ochelari ... eu uneori nu imi dau seama ca le am , dar sunt multe... ce bine ca mai sunt persoane care imi spun " sterge-ti ochelarii" si chiar de ce somn cand nu trebuie!?
RăspundețiȘtergere